“Stop waiting for bosses and companies to get better and complaining about how are you treated. Build the skills – and use them – that will permit you to create the environment in which you want to live”
from What Matters Now – Seth Godin
Pentru mulţi, singurul indiciu tangibil al prezenţei ruseşti în Viena este Monumentul Eroilor Ruşi (Russisches Heldendenkmal) din Schwarzenbergplatz. Trupele sovietice au recuperat orașul de sub ocupaţie nazistă după o serie de lupte sângeroase de stradă, în aprilie 1945; nu foarte târziu după, pe 19 August, a fost ridicat și monumentul. Sub statuia impunătoare a soldatului rus necunoscut, se găsesc numele tuturor celor căzuţi în luptă alături de cuvintele lui Stalin.
Pentru a experimenta cu adevărat o mică parte din cultura rusească vă invit să vă îndreptaţi către Districtul 3 (Landstrasse) şi superba dar puţin cunoscuta biserică de aici, Biserica Ortodoxă Rusească Sf. Nicoale. Luigi Giaconelli a proiectat construcţia între 1893-1899, în numele ambasadei ruseşti, după un plan al arhitectului Grigorij Iwanowitsch Kotov din Petersburg.
Foto: Dorin Țifrea
Exteriorul bisericii este absolut magic, cu pereţi din piatră albă şi cărămidă roşie, ferestre arcuite în stil oriental, ferecate cu grilaj de metal. Sub acoperişul verde bombat, tipic rusesc, se găsesc ornamente din dale colorate și șlefuite, împrumutând arhitecturii o tentă bizantină.
………………………………………………………………………………………………………………………..
Fiind un oraș cu adevărat cosmopolit, Viena are numeroase alte biserici pentru diferitele minorități și religii de aici. Acestea includ un lăcaș budist (Stupa), construit în 1983 pe malul Dunării, în Prater (semn de celebrare a faptului că Austria a fost primul stat european care a recunoscut în mod oficial budismul) și o moschee cu un minaret înalt de 32 de metri, în Hubertusdamm 17, în apropierea stației de metrou Neue Donau.
View Larger Map
19:30 – aflu că au mutat concertul indoor, din WIEN ARENA Open Air în GASOMETER Konzert Halle, din cauza vremii capricioase. O decizie înțeleaptă din punctul meu de vedere, având în vedere vremea ploioasă din Viena, din ultimele 3 săptămâni. Au redus riscul de a se electrocuta printre corzi sau de a-și usca instrumetele cu foehn-ul! 
În 15 minute sunt acolo. Deschiderea o fac cei de la MO HORIZONS. Înăuntru e bine, cald, puțin parcă prea îngrămădit. Treptat, aerul se electrizează cu ritmuri de salsa, aburi de bună dispoziție și vapori de bere Zipfer. Tipul de la percuții, venezuelean la origini, e de zile mari; pentru o clipă uităm de vremea udă de afară, ne tragem pălăriile de paie pe frunte și ne delectăm cu soare și sangria la gheață. Salsa love baby!
Thievery se lasă așteptați. Lumea începe să fluiere, să strige, să bată din palme la unison. Scena cade în beznă. Boxele încep să pulseze. Podeaua vibrează. Și noi cu ea. Scena reapare, inundată în lumină. “Vienaaaaaaaaaaaaaa!!!!” Și așa a început.
Nu au mai lăsat loc suspansului și au început în forță cu Lebanese Blonde, împingând publicul la limita delirului. Rob Myers, tipul ce cântă la sitar, e magistral. E intrat într-o transă ce sfidează gravitația, atingând corzile cu o precizie divină. Urmează Shadows of Ourselves, Un simple histoire și restul track-urilor care i-au consacrat. Jocul vizual de pe fundal și platforma de pe care mixează îmi lasă certitudinea că Thievery sunt veniți din altă galaxie.
Thievery invită publicul să fredoneze cu ei refrenul, oamenii uită de ei, zâmbind absorbiți de spectacolul de pe scenă, cuplurile se îmbrățișează dansând.
Mai rămâne ceva de zis?
Un concert superb, care a meritat 100% așteptarea, o amintire în plus care mă va lega de Viena, un alt obiectiv bifat în carnetul meu de “To do list”.
Thievery Corporation, you rock!
restul fotografiilor sunt aici
E arhicunoscută vechea zicală din popor “lumea e mică”. Îndrăznesc să spun că AIESEC o face și mai mică de-atât. De fapt, sa vă zic un mic secret. În vocabularul AIESEC nu există cuvântul “graniță”. Atât de mulți oameni faini am cunoscut de când mi-am început stagiul de Exchange în Viena încât mi-ar lua ore bune să mi-i amintesc pe toți și să îi enumăr pe o listă. Atât de mult internaționalism, atat de mulți oameni care-și dau mâna pentru prima oară și care totuși au atât de multe lucruri în comun, încât mă simt 100% îndreptățit să afirm că pentru AIESEC nu există frontiere.
Cand mi-am început internshipul m-am alăturat unui grup numeros de trainee din Ucraina, Turcia, Rusia, Cehia, Serbia și Bulgaria. Pe parcurs au mai venit și 2 trainee din Germania si Lituania.
* Vinerea trecută ne-am adunat o parte din noi într-un pub, pentru o bere și un mini-recital live a unor prieteni de-ai unor prieteni de-ai unui trainee – pe principiul friend-of-a-friend. Componența echipei, de la stanga la dreapta, în ordinea numerelor de pe tricou:
Mirjam, din Elveția, studiază în prezent în Viena și participă și la activitătile desfășurate de AIESEC Viena.
Ozge, Turcia, studiază însă în Berna și s-a alăturat LC-ului din Elveția. Am aflat că nu ințelegi o boabă din germana vorbită de elvețieni și că kebab-ul de acolo e jalnic
Ina din Ucraina, venită de curând în rândul trainee-lor din Viena
Cristoph – Germania, mare mare fan VFB Stuttgart. Din motive clare de patriotism a călcat pe orgoliul propriu și a susținut Bayern-ul în finala împotriva celor de la Internazionale. Fără prea mult succes din păcate.
Jitka – Cehia, colegă de departament cu mine
Dorin – România, clujean, doctorand aici în Viena și pasionat de fotografie
Unde intervine distracția? Întâmplarea face ca una din colegele de apartament ale Inei, să fie din Marseille, să vorbească portugheza, italiana și … româna! Eu și Dorin eram “Say whaaat?”. Perrin a studiat un an în România, la Facultatea Babeș Bolyai din Cluj. Ce am aflat? Am aflat ca îndrăgește portugheza mai mult decât limba maternă, Clujul e un oraș superb (Dorin poate confirma) și că nu i-a fost chiar ușor sa învețe româna. După cât de bine vorbea, eu zic că se descurca de minune!
Mai târziu, Ozge, tipa din Turcia de care vă vorbeam mai sus, s-a întâlnit cu un alt grup de tineri pe care îi cunoștea din facultate, în urma unui stagiu Erasmus în Germania. Țin minte că a fost o fază foarte amuzantă: un tip era din Brazilia insă trasăturile asiatice îl tradau. Așa am aflat că bunicii lui au plecat din Japonia și s-au stabilit în Brazilia. L-am întrebat de curiozitate: “Do you know any Japanese?” Răspuns: “Of course I know: Fujitsu, Arigato, Toyota and that’s about it!”
După toată experiența asta aveam impresia că făcusem ocolul lumii în 2 ore. Un sentiment tare frumos.
Și eu cred cu tărie următorul lucru: o parte din omul care devenim se datorează într-o mică (dar importantă) măsură și oamenilor pe care îi cunoaștem și cu care interacționăm.
Ieri a fost sărbătoare legală în Austria, cu ocazia Înălțării. Simțeam nevoia unei plimbări de relaxare și cum nu am mai dat demult printr-un muzeu, aici în Viena, am dat curs invitației lui Dorin și am tras o fugă până în centru să vedem ce-i nou.
Am început cu Neue Burg (partea mai nouă a palatului imperial Hofburg) care găzduiește în prezent 3 expoziții:
Expoziția militară e superbă, e incredibil câte piese de armament și armuri au reușit să aducă la un loc. Țin minte că și Turnul Londrei avea o expoziție similară. Însă diferența au facut-o aici călăreții de turnir, armele folosite, ritualul și toată parada din jurul acestor lupte. Chestia faină e că după plătirea biletului primești un gadget simpatic, cu taste – trebuie doar să tastezi codul exponatului, apeși play și asculți povestioara.
Al doilea pe lista noastră a fost Muzeul de Istorie Naturală (Wien Naturhistorisches Museum). Sincer să fiu, odată ce vizitezi Muzeul de Istorie Naturală din Londra ajungi să își stabilești niște standarde foarte ridicate. Muzeul din Viena e fain, nu neg, insă mi-a dat puțin impresia de dezorganizare iar unele exponate erau aduse toate într-un loc, dar fără nici o legătură între ele.
Aveau o expoziție în derulare – Darwin’s rEvolution – o suită de exponate interesante dar și foarte ciudate în același timp. Expoziția de minerale și metale prețioase merită vizitată; printre exponate am descoperit și o rocă auriferă extrasă din Roșia Montană.
Per total o zi interesantă, mă bucur că am profitat de ocazie – următoarele pe listă sunt Muzeul de Artă Istorică (Kunsthistoriches Museum) și Galeria Tezaurului Regal.
Dacă doriți să vizitați:
Neue Burg – website
A-1010 Vienna, la intrarea în Heldenplatz
Naturhistoriches Museum - website
Burgring 7 , A – 1010 Vien
Reciclam hartia uzata pentru a o transforma iar in coli A4 lucioase, reciclam munti de PET-uri, reprocesam rebuturile si deseurile metalice.
Cum ar fi insa daca s-ar recicla cu scopul de a construi clopotul unei catedrale? True story:
Catedrala Sf Stefan (Stephansdom) din Viena are 23 de clopote in total. Cel mai mare dintre ele, Pummerin (“Boomer”) este cel mai mare din Austria & al doilea ca marime din Europa si a fost initial turnat in 1711. Metalul folosit a fost cel obtinut prin topirea tunurilor capturate de la invadatorii musulmani. Mi se pare genial cat de inspirati au fost. “Prizonierii in temnite cu ei, ardeti casele, otraviti fantanile, tunurile raman, le luam cu noi, avem un clopot de construit ”
- cum se chinuiau sarmanii oameni sa miste clopotul din loc, pentru a-l instala in turnul Catedralei – foto
sursa foto: wikipedia
