Sunt foarte multe persoane care încep facultatea mult mai târziu decât ar face-o alţii în mod normal. După terminarea liceului, preferă să-şi găsească un job part-time comod, convenabil din punct de vedere al timpului, încât să aibă cât mai mult timp posibil pentru a merge la ski, snowboard, you name it. Şi dacă  e posibil, în fiecare zi.

PS: Cum ar fi dacă i-aş spune mamei că amân facultatea pentru o bucată de vreme, mă angajez la mini-market-ul de la colţ pe timp de noapte şi mă dedic cât îi ziua de lungă skateboarding-ului pe Copou?

Or fi fost din Coreea de Nord, care a încasat-o în stil mare de la portughezi; spaniolii i-au răzbunat, eliminând Portugalia în optimi, de unde şi admiraţia manifestată.

Terasa plină de puştani, fluturând steaguri spaniole, aclamându-l pe Villa ieşit la încălzire “Villa Villa Maravilla!!” şi inchinând în gura mare declaraţii către tânăra Carbonero “Carbonerooo, casate conmigo!!!”. Apare şi o suporteră de-a Olandei, fluturând mândră o vuvuzea portocalie. Încă un flăcău mai în faţă, încurajează incursiunile lui Robben dar se opreşte, intimidat  de “shhhh”-urile scăpate printre dinţi, de către gaşca de amigos din spate. Faţă de meciul cu Brazilia în care m-am consumat mai ceva ca Maradona, în finala m-a dezamăgit portocala. Dacă la început ţineam cu Olanda, în prelungiri îmi era indiferent, vroiam să dea odată cineva un gol, să pot fugi acasă că mă terminaseră ţânţarii între timp.

Spaniolii m-au auzit.

Raid spaniol. Pasă către Iniesta. Voleu. Suc de portocale. Să înceapă fiesta!

Pentru mulţi, singurul indiciu tangibil al prezenţei ruseşti în Viena este Monumentul Eroilor Ruşi (Russisches Heldendenkmal) din Schwarzenbergplatz. Trupele sovietice au recuperat orașul de sub ocupaţie nazistă după o serie de lupte sângeroase de stradă, în aprilie 1945; nu foarte târziu după, pe 19 August, a fost ridicat și monumentul. Sub statuia impunătoare a soldatului rus necunoscut, se găsesc numele tuturor celor căzuţi în luptă alături de cuvintele lui Stalin.

Pentru a experimenta cu adevărat o mică parte din cultura rusească vă invit să vă îndreptaţi către Districtul 3 (Landstrasse) şi superba dar puţin cunoscuta biserică de aici, Biserica Ortodoxă Rusească Sf. Nicoale. Luigi Giaconelli a proiectat construcţia între 1893-1899, în numele ambasadei ruseşti, după un plan al arhitectului Grigorij Iwanowitsch Kotov din Petersburg.

Foto: Dorin Țifrea

Exteriorul bisericii este absolut magic, cu pereţi din piatră albă şi cărămidă roşie, ferestre arcuite în stil oriental, ferecate cu grilaj de metal. Sub acoperişul verde bombat, tipic rusesc, se găsesc ornamente din dale colorate și șlefuite, împrumutând arhitecturii o tentă bizantină.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Fiind un oraș cu adevărat cosmopolit, Viena are numeroase alte biserici pentru diferitele minorități și religii de aici. Acestea includ un lăcaș budist (Stupa), construit în 1983 pe malul Dunării, în Prater (semn de celebrare a faptului că Austria a fost primul stat european care a recunoscut în mod oficial budismul) și o moschee cu un minaret înalt de 32 de metri, în Hubertusdamm 17, în apropierea stației de metrou Neue Donau.

View Larger Map

19:30 – aflu că au mutat concertul indoor, din WIEN ARENA Open Air în GASOMETER Konzert Halle, din cauza vremii capricioase. O decizie înțeleaptă din punctul meu de vedere, având în vedere vremea ploioasă din Viena, din ultimele 3 săptămâni. Au redus riscul de a se electrocuta printre corzi sau de a-și usca instrumetele cu foehn-ul!

În 15 minute sunt acolo.  Deschiderea o fac cei de la MO HORIZONS. Înăuntru e bine, cald, puțin parcă prea îngrămădit. Treptat, aerul se electrizează cu ritmuri de salsa, aburi de bună dispoziție și vapori de bere Zipfer. Tipul de la percuții, venezuelean la origini, e de zile mari; pentru o clipă uităm de vremea udă de afară, ne tragem pălăriile de paie pe frunte și ne delectăm cu soare și sangria la gheață. Salsa love baby!

Thievery se lasă așteptați. Lumea începe să fluiere, să strige, să bată din palme la unison. Scena cade în beznă. Boxele încep să pulseze. Podeaua vibrează. Și noi cu ea. Scena reapare, inundată în lumină. “Vienaaaaaaaaaaaaaa!!!!” Și așa a început.

Nu au mai lăsat loc suspansului și au început în forță cu Lebanese Blonde, împingând publicul la limita delirului. Rob Myers, tipul ce cântă la sitar, e magistral. E intrat într-o transă ce sfidează gravitația, atingând corzile cu o precizie divină. Urmează Shadows of Ourselves, Un simple histoire și restul track-urilor care i-au consacrat. Jocul vizual de pe fundal și platforma de pe care mixează îmi lasă certitudinea că Thievery sunt veniți din altă galaxie.

Thievery invită publicul să fredoneze cu ei refrenul, oamenii uită de ei, zâmbind absorbiți de spectacolul de pe scenă, cuplurile se îmbrățișează dansând.

Mai rămâne ceva de zis?

Un concert superb, care a meritat 100% așteptarea, o amintire în plus care mă va lega de Viena, un alt obiectiv bifat în carnetul meu de “To do list”.

Thievery Corporation, you rock!

restul fotografiilor sunt aici

Am început cu Neue Burg (partea mai nouă a palatului imperial Hofburg) care găzduiește în prezent 3 expoziții:

• cea de instrumente muzicale
• a doua de inspirație militară, dedicată armelor și armurilor folosite în luptă
• a treia, o expoziție dedicată Efes-ului, cu sculpturi, statuete și replici miniaturale ale orașului

Expoziția militară e superbă, e incredibil câte piese de armament și armuri au reușit să aducă la un loc. Țin minte că și Turnul Londrei avea o expoziție similară. Însă diferența au facut-o aici călăreții de turnir, armele folosite, ritualul și toată parada din jurul acestor lupte. Chestia faină e că după plătirea biletului primești un gadget simpatic, cu taste – trebuie doar să tastezi codul exponatului, apeși play și asculți povestioara.

Al doilea pe lista noastră a fost Muzeul de Istorie Naturală (Wien Naturhistorisches Museum). Sincer să fiu, odată ce vizitezi Muzeul de Istorie Naturală din Londra ajungi să își stabilești niște standarde foarte ridicate. Muzeul din Viena e fain, nu neg, insă mi-a dat puțin impresia de dezorganizare iar unele exponate erau aduse toate într-un loc, dar fără nici o legătură între ele.

Aveau o expoziție în derulare – Darwin’s rEvolution – o suită de exponate interesante dar și foarte ciudate în același timp. Expoziția de minerale și metale prețioase merită vizitată; printre exponate am descoperit și o rocă auriferă extrasă din Roșia Montană.

Per total o zi interesantă, mă bucur că am profitat de ocazie – următoarele pe listă sunt Muzeul de Artă Istorică (Kunsthistoriches Museum) și Galeria Tezaurului Regal.

Dacă doriți să vizitați:

Neue Burg – website

A-1010 Vienna, la intrarea în Heldenplatz

Naturhistoriches Museum - website

Burgring 7 , A – 1010 Vien

De când am început să îmi caut o nouă locuință (da, mă mut din nou ) și să trimit mailuri la diverși, am observat 2 lucruri interesante:

• mi s-a triplat numărul căutărilor pe Google după “Dani Bordiniuc”  și care aterizează ulterior pe blog. Să stea oare proprietarii să-și cerceteze online viitorii chiriași?
• Social Media counts: la primul apartament pe care l-am vizitat, proprietara (puțin mai ciudățică ce-i drept) m-a întrebat ce religie am. Că s-a uitat pe profilul meu de Facebook și nu aveam precizată religia. Deci, ce religie am?

Hai să facem un exercițiu de memorie și să ne gândim la Viena. Ce avem? TOP OF MIND, zic:

• palatul Hofburg
• Schönbrunn (cel de mai sus)
• Opera
• valsul (altfel nu se poate)
• Târgul de Crăciun
• parcul de distracții din Prater
• șnițelul vienez
• ștrudelul cu mere
• Wiener Melange
• Dunărea

Și astea sunt primele 10 lucruri care îmi vin în minte atunci când mă gândesc foarte repede la Viena, după aproape 1 an de zile petrecut aici.

Întrebarea e: cum rămâne cu acele locuri mai puțin cunoscute despre Viena și care pălesc în umbra mai mult promovatelor palate, biserici, muzee, pe care ți le îngrămădesc sub nas, pe nerăsuflate, agenții turistici? Acele locuri adânc ancorate în istoria locului, uitate dar încă nu pierdute și care clădesc o parte din farmecul acestui oraș. Acele colțuri pline de farmec, ferite de ochiul turistului mainstream și ascunse în spatele fațadelor renovate și a vitrinelor de lux.

Cartea lui Duncan J.D. Smith “Only in Vienna – A Guide to Hidden Corners, Little-known places and Unusual Objects” mi-a stârnit curiozitatea. Așadar luăm rucsacul în spate, harta în mână și ieșim pe străzi să descoperim o altfel de Viena. Să vedem ce găsim..

• Biserica Ortodoxă Rusească din Viena (Russische Kirche)

Simțeam un iz de primăvară însă nu mă pripesc să trag nici o concluzie, să nu sfârșesc iar, ca altădată, cu inima frântă de vreo ploaie grea sau un ger venit de cine știe unde. Sper totuși ca odată cu venirea lui Martie, frigul să ne mai scutească (fie vorba între noi) și să lase loc zilelor calde și însorite, plimbărilor în parc și curselor cu bicicleta, pe malul Dunării.

Ne-am dres în fugă cu o cafea pe Mariahilferstrasse (eu o alint scurt, Maria) și am purces către Hundertwaserhaus & Kunsthaus; de aici, zărind roata Praterului printre clădiri, inevitabil am făcut dreapta împrejur, slalom printre toți atleții ieșit la alergat și ne-am oprit în Prater vreme de-un sfert de oră. Am încheiat în Handelskai, numai bine cât să prindem în obiectiv ultimele raze de soare și în suflet amintirea Dunării, scăldată în razele apusului ..

Pentru cei din Viena care se află în căutarea unei librării ce oferă cărți în limba engleză

Vă ofer 2 ponturi:

• British Bookshop-ul de pe Weihburggasse 24: cărți diverse, de la beletristică la cărți de specialitate, personal amabil + partea frumoasă e că, dacă nu găsești în librărie cartea pe care o cauți, poți oricând să o comanzi.
• Ar mai fi alternativa Thalia, o altă super librărie, care are și secțiune dedicată cărților în limba engleză. E ca Avant Garde-ul de pe Lăpușneanu; poți merge să savurezi un ceai/cafea, să îți alegi o carte de pe raft, și să lași timpul să treacă pe lângă tine ..

sursa foto: stuhleck.com

Pentru rezervări + transport, operațiunea este destul de simplă. Noi am procedat în felul următor: rezervările aici -pachetul de o zi, Bus zum Schnee – Tagesfahrten: transport cu autobuzul dus-întors, ski card inclus. Plecarea se face la 8:00 am, din Erdberg Straße 200a (stația de metrou – U3) (Vienna International Bus Terminal), întorsul la 4:30 pm. Componența lotului: Dani, schior amator, profesionist în devenire (mai aveți ceva de așteptat!), Dorin (amator de senzații tari, visează ski, practică ski, mănâncă ski) plus încă 3 trainee AIESEC din Vienna.

Booon. Ajungem. Următorul pas: închirierea echipamentului. La baza pârtiei există 2 centre de închiriere dacă nu mă înșel. Vă avertizez că durează ceva. Fiind foarte aglomerat (era 9.30 !?) până am cerut o pereche de clăpari, până i-am schimbat (îmi erau mici cei cu mărimea 45 ), până mi-am luat și schiurile, plătit, lăsat carte identitate – garanție, a durat în jur de o oră. Ah, să nu uit. Au și cameră de stocare + vestiar, în cazul în care nu vreți să urcați până în vârf cu rucsacul sau haine în plus. O listă cu prețurile de închiriere găsiți aici. Eu cel puțin, am plătit – clăpari+schiuri+bețe/1zi=28.50€.

Urmează bineînțeles distracția în sine. Să nu îî zicem schiat că mă flatez ) Încercarea de a schia. Nemaipomenită experiență! Durează bineînțeles ceva timp până vă obișnuiți cu senzația de a avea gleznele înțepenite & foarte rigide și de a începe să vă bazați mai mult pe forța genunchilor și echilibru. Nici nu mai țin minte de câte ori am ieșit în decor. Contează să îți găsești o porțiune de pârtie de dificultate scăzută, unde să ai spațiu de manevră, și să începi treptat-treptat să schiezi, până câștigi încredere în tine și siguranță pe propriile picioare. Dorin era atât de fericit, mai avea puțin și levita. Ce mai, era în elementul său. Până mai dădeam o trântă de nămeți, mă ridicam și mă scuturam de zăpadă, el mai dădea un tur de munte. Oamenii în jurul meu pur și simplu vibrau de fericire, bucuroși de vremea extraordinar de faină și de calitatea pârtiei. A meritat! Soare, adrenalină, aer rece curat, munte. Cred că o sa mai încerc experiența asta, cel puțin încă o dată.

poze extraordinare, ca de obicei, facute de Dorin foto slideshow

Închei aici, cu un paragraf à la Mastercard: “Ski card pentru o zi : 25Euro. Închiriere echipament schiat: 28Euro. Gustul unui Almdudler rece, admirând peisajul, la 1300m : PRICELESS!“

quicklinks: Stuhleck webcam, Stuhleck – hartă, vedere panoramică