Ski in Austria (Semmering – Stuhleck)

Pentru că mi-am promis ca măcar o dată la 2 săptămâni să experimentez ceva cu totul nou și pentru că era păcat să ratăm toată zăpada căzută în cursul săptămânii, ne-am făcut temele din timp și sâmbătă dimineață, am purces spre munții înzăpeziți, în stațiunea Stuhleck (regiunea Semmering), aflată la 100km distanță de Vienna. Ar mai fi fost alternativa stațiunii Hochkar, însă fiind la vreo 170 km distanță, ar fi însemnat durată dublă până la destinație + bonus, trezit de cu zori la 5 dimineața. Poate cu o altă ocazie, cine știe ..

sursa foto: stuhleck.com

Pentru rezervări + transport, operațiunea este destul de simplă. Noi am procedat în felul următor: rezervările aici -pachetul de o zi, Bus zum Schnee – Tagesfahrten: transport cu autobuzul dus-întors, ski card inclus. Plecarea se face la 8:00 am, din Erdberg Straße 200a (stația de metrou – U3) (Vienna International Bus Terminal), întorsul la 4:30 pm. Componența lotului: Dani, schior amator, profesionist în devenire (mai aveți ceva de așteptat!), Dorin (amator de senzații tari, visează ski, practică ski, mănâncă ski) plus încă 3 trainee AIESEC din Vienna.

Booon. Ajungem. Următorul pas: închirierea echipamentului. La baza pârtiei există 2 centre de închiriere dacă nu mă înșel. Vă avertizez că durează ceva. Fiind foarte aglomerat (era 9.30 !?) până am cerut o pereche de clăpari, până i-am schimbat (îmi erau mici cei cu mărimea 45 ), până mi-am luat și schiurile, plătit, lăsat carte identitate – garanție, a durat în jur de o oră. Ah, să nu uit. Au și cameră de stocare + vestiar, în cazul în care nu vreți să urcați până în vârf cu rucsacul sau haine în plus. O listă cu prețurile de închiriere găsiți aici. Eu cel puțin, am plătit – clăpari+schiuri+bețe/1zi=28.50€.

Urmează bineînțeles distracția în sine. Să nu îî zicem schiat că mă flatez ) Încercarea de a schia. Nemaipomenită experiență! Durează bineînțeles ceva timp până vă obișnuiți cu senzația de a avea gleznele înțepenite & foarte rigide și de a începe să vă bazați mai mult pe forța genunchilor și echilibru. Nici nu mai țin minte de câte ori am ieșit în decor. Contează să îți găsești o porțiune de pârtie de dificultate scăzută, unde să ai spațiu de manevră, și să începi treptat-treptat să schiezi, până câștigi încredere în tine și siguranță pe propriile picioare. Dorin era atât de fericit, mai avea puțin și levita. Ce mai, era în elementul său. Până mai dădeam o trântă de nămeți, mă ridicam și mă scuturam de zăpadă, el mai dădea un tur de munte. Oamenii în jurul meu pur și simplu vibrau de fericire, bucuroși de vremea extraordinar de faină și de calitatea pârtiei. A meritat! Soare, adrenalină, aer rece curat, munte. Cred că o sa mai încerc experiența asta, cel puțin încă o dată.

poze extraordinare, ca de obicei, facute de Dorin foto slideshow

Închei aici, cu un paragraf à la Mastercard: “Ski card pentru o zi : 25Euro. Închiriere echipament schiat: 28Euro. Gustul unui Almdudler rece, admirând peisajul, la 1300m : PRICELESS!“

quicklinks: Stuhleck webcam, Stuhleck – hartă, vedere panoramică

O bere bună, descoperită în Naschmarkt

Vals vienez in ritm de pocnitori & artificii

Ce se intampla pe strazi si cu precadere in centrul Vienei, era parca desprins din filme. Stiti scena din Gladiatorul cand Maximus lasa ordin armatei, “On my signal unleash hell”?. Well, ceva similar, doar ca varianta urbana . Atatea pocnitori, artificii si nebunie pura, toate adunate la un loc, nu am mai vazut in viata mea. Infricosator de frumos, ce mai? Si toate acestea erau lansate de turistii si locuitorii Viennei; cele organizate de catre primarie au fost lansate in Praterstern, unde nu am mai reusit sa ajungem, metroul din centru fiind oprit/blocat, din cauza aglomeratiei coplesitoare.

Am reusit sa surprind putin din spectacolul trecerii dintre ani, in Heldenplatz, langa Neue Hofburg. La multi ani!

Din tara lalelelor si a prajiturilor pufoase..

Saptamana aceasta am profitat de weekendul prelungit si, asa cum s-a dovedit mai tarziu, de vremea frumoasa de afara si am fugit pana in Amsterdam. De data aceasta m-am oprit si in Rotterdam, in vizita la Andi si Simona, pe care nu ii mai vazusem la fata de mai bine de un an.

Highlight-urile scurtei mele calatorii:

• daca la prima vizita in Olanda m-am indragostit de stropwafels, de data aceasta am descoperit Bossche Bolen, o minunatie de prajitura, un fel de puffy cake acoperita cu ciocolata. Nu neg ca e asa de dulce, incat dupa o astfel de tratatie, te zbati undeva la limita dintre constienta si criza diabetica insa cred ca este una din chestiile cele mai gustoase pe care le-am mancat vreodata;
• Rotterdam-ul imi pare mai aerisit si mai putin aglomerat spre deosebire de Amsterdam; Podul Erasmus e superb si o plimbare linistita pe malul raului, printre corabiile ancorate la mal, face minuni la capitolele relaxare si motivatie;
• Rasaritul vazut din avion e magic. Magia se dubleaza daca mai ai si o cafea aburinda la indemana;
• Imi place mult lantul de cafenele Bagels & Beans din Olanda. Interiorul retro si atmosfera confortabila imi amintesc de Sage-ul din fundatie, unde mergeam in fiecare saptamana cu Bianca, cand eram in Iasi;
• Cred ca vorbesc si in numele Simonei cand zic ca urasc scarile tipic olandeze. Cu genul asta de scari miniaturizate si intortocheate ai peste 5o% sanse sa te duci stramb (procentul a rezultat in urma unui calcul statistic atent verificat, avand ca indrumar ceaslovul lui Jaba). Daca luam in calcul ca eu port 44 la pantofi, cred ca sansele mele se maresc semnificativ
• In calitate de pieton pe strazile Amsterdamului ai sanse mult mai mari sa fii luat pe sus de o bicicleta decat de o masina;
• Stadionul echipei Ajax e magistral, lucru oarecum firesc, avand in vedere ca este al doilea stadion in care pasesc dupa cel al Politehnicii din Copou. Ajax este mai mult decat o echipa de fotbal – este un motiv de mandrie, un brand, o forta, o legenda. Scaunele din tribuna oficiala sunt super confortabile (ele pot fi inchiriate pe o perioada de 30 de ani, cu o minima investitie de 50.000 euro).

Bun. Sper ca nu am uitat nimic din ce vroiam sa impartasesc cu voi. Voi reveni in curand cu alte randuri proaspete.

Sa ne citim sanatosi!

Buna dimineata, Amsterdam!

Cateva fotografii facute in avion, astazi dimineata, deasupra Amsterdamului.

Amsterdam: Orasul casutelor de turta dulce

Zburand cu liniile aeriene ungare, am avut ocazia sa vizitez si capitala vecinilor nostri de la vest. Prea multe nu am ce spune despre Budapesta luand in calcul cele doar cateva ore petrecute aici, si majoritatea, invartindu-ma printre liniile de metrou, incercand sa imi fac drum catre aeroport. “Invartindu-ma” o zic doar de dragul metaforei; reteaua de metrou mi se pare destul de bine organizata pentru marimea ei, singura chestie ar fi doar denumirile alambicate in maghiara care dau dureri de cap. Metrourile sunt destul de vechi, si stilul retro al interiorului iti da o senzatie de deja-vu, a scenelor americane filmate in ghetourile intunecate de la periferie. In fuga, am zarit cu coada ochiului insa si cateva obiective misto pe care sper eu, la anul, sa le pot vizita.

Destinatia -  Amsterdam – orasul casutelor de turta dulce, cum imi place sa ii zic : un oras superb, colorat, ospitalier, alert ca un musuroi de furnici (inalte), un oras in care fiecare si-a construit propria poveste. Mi-au placut la nebunie stilul casutelor caramizii, inclinate asupra canalurilor impanzite de corabioare si hidrobiciclete.  Amalgamul de baruri, barulete si buticuri excentrice din Red Light District. Agitatia, suporterii prinsi de aburul alcoolului (si nu numai), cantand cat ii tineau plamanii imnul nemuritor al echipei de suflet, Ajax.

Am mancat stroopwafels pana am ajuns in pragul diabetului Am profitat de vremea inca ingaduitoare de octombrie si am fugit cu Bianca pana in Zandvoort a Zee care are iesire la Marea Nordului. Superb. Ne-a batut un vant crunt si ne-a suflat nisip pana si-n urechi, insa kibellingul cu sos de usturoi a meritat suferinta cu varf si indesat.

Vremea nu s-a lasat nici ea mai prejos. Daca in timpul zilei ne-a tolerat, facand schimb cu soarele din jumatate in jumatate de ora, spre seara si-a reintrat in drepturi si ne-a aratat cat de olandeza poate fi ea, cu picurii ei reci de ploaie si vantul in rafale. Duminica la pranz, cand aveam programat avionul de intoarcere era o vreme atat de calda si de frumoasa afara -  imi venea sa imi calc in picioare biletul de avion, sa il rup marunt si tacticos si sa il las doamnei de la Check-In ca  suvenir.

Ma intorc in octombrie. Inarmat cu geaca de iarna si o pereche sanatoasa de manusi. Cand vom vizita si Rotterdamul si le vom face o vizita si stimabililor Andi si Simona.

Sa ne vedem sanatosi!