‘You cannot sell a man who isn’t listening; word of mouth is the best medium of all; and dullness won’t sell your product, but neither will irrelevant brilliance’ (Bill Bernach, co-founder of DDB Advertising)
from Seth Godin’s book – Unleashing the Ideavirus
In this long weekend I spent in Amsterdam, I had Monsieur Butuc as my guest. Prepared for his journey overseas, he was kind enough to honor us with his presence, even if for only 2 days. And I was lucky enough to get my mini vacation synchronized in the same time as his.
Way luckier than others who had to go to work (Bianca), we afforded the luxury to sleep late into the morning and we admit that only at 1 pm we finally convinced ourselves of getting out of the house and hit the streets, going in the city center.
Being warned by Bianca with – I quote – “Dudes, you’re here for no good if you don’t go to see “Amsterdam Sail 2010“, we happily complied and made our way behind Amsterdam Central Train Station to admire the ships parade, the canon shots and the elegance with which the ships were making their way through the dancing waves. Even though it was on a Thursday, the small harbor behind Amsterdam Central was crowded with people; I had to struggle staying on my toes to get couple of good pictures. And I’m 1.96! The whole event ended with a magnificent fireworks show, Saturday night. Mr. Butuc, you missed that!
Friday, we promised ourselves to be much more proactive and wake up earlier. Which we did. I guess. At 12 we were already in Harleem, making our way through the shadowy little streets which go to the middle of this little town. I don’t have the slightest clue why I keep having this impression but Harleem reminds me about reggae and jazz music (and to prove I’m not the single one who thinks this way - http://www.haarlemjazzstad.nl/).
After you run away from the traffic surrounding the train station and you walk deeper into the alleys, you discover such a calm and quiet establishment, as everybody would have left everything and went for a deep sleep. I suppose this is one of the reasons many Dutch people prefer staying here and, during the week, going in Amsterdam for work (no more than 20-25 min). This is one of those places where I would just love to hide, disappear for 3,4 days and take nothing with me but a couple of good books and a jar of good quality coffee.
Here we visited St Bavo’s Cathedral (or De Grote of St Bavoverk te Harleem – how we found it in the touristic presentations ). One nice 360° tour of the interior of the church you find here
- the floor is completely made out of gravestones, the oldest goes way back into the 15th Century
- every evening, between 9 – 9.30 pm you can hear the two small bells (Damiaatjes), a tradition started 6 centuries ago, which were announcing the inhabitants that the city gates are closing
- and because I like to keep the ‘nice’ stuff for the end .. Seems like the church is offering shelter for no less than 2000 bats. They made their nest here since they started building the cathedral. The clerics didn’t have the heart to banish them so they kept them here. In exchange for a small rent. I’m kidding!
I heared tourists making jokes – “Now I can only imagine where Batman comes to say his prayers”
Of course our visit couldn’t come to an end before visiting the city’s attraction, de Adriaan Windmill (Molen de Adriaan in Dutch)
The tower was built in 1778, on the old foundation of an ancient defensive tower, which was used to defend the area surrounding the city center. Leo, a friendly old man, with a small round pair of glasses on the tip of his nose, walked us through a short story of the Haarlem city: from the war the Dutch fought with the Spanish army because of money and religion (here, Leo nodded in disagreement), to the presentation of the different types of windmills – from the ones built to produce tobacco and flower, to those used to drain the flooded areas.
We also found out that Amsterdam itself is with 5 meters below the sea level and 7 meters during the rise of the tide.
Because of the muddy ground, the buildings were built using a foundation made from wooden pillars of 10-15 meters deep, to strengthen the houses. Gradually, along with the technological advancement, they replaced the wooden ones with pillars of concrete. The windmills were used to dry the flooded areas and the lakes, pushing the water back towards the sea. Back in the old days it could have taken up to 2 years to drain a lake; nowadays you can do this in less than one month.
That’s pretty much it. I’ll stop filling your heads with technical details.
It was a live and well deserved weekend. All the best wishes to Mr. Butuc and we sincerely acknowledge that we will miss his joyful presence! Hope you’ll revisit us soon!
I promise to come back with a couple of other small stories because our trip was full of them.
Thanks for reading, I’ll see you around!
În weekendul acesta prelungit, petrecut în Amsterdam, l-am avut ca oaspete pe Monsieur Butuc. Pregătit pentru aventura sa de peste mări şi ţări, a fost îndeajuns de mărinimos pentru a ne onora cu prezenţa, chiar dacă pentru numai 2 zile. Iar eu am fost îndeajuns de norocos încât să-mi sincronizez mini vacanţa în acelaşi timp cu el.
Mult mai băftoşi decât alţii care au fost nevoiţi să lucreze (Bianca), ne-am permis luxul de a dormi până târziu şi recunoaştem pioşi că abia pe la 1 ne-am îndurat să pornim spre centru.
Somaţi fiind de Bianca – citez “Dudes, degeaba sunteţi acum în Amsterdam daca nu mergeţi să vedeţi Amsterdam Sail 2010” – ne-am conformat şi ne-am strecurat în spatele gării Amsterdam Central, să admirăm defilarea ambarcaţiunilor, rafalele de tun şi eleganţa cu care corăbiile îşi tăiau calea printre valuri. Deşi era joi, micul port din spatele gării era neîncăpător; am fost nevoit să stau pe vârfuri pentru a prinde 2-3 cadre decente. Iar eu am 1,96! Tot evenimentul a culminat cu un splendid foc de artificii, sâmbătă seara. Domnu’ Butuc! Astea le-ai ratat!
Vineri, ne-am promis să fim mai matinali şi ne-am ţinut de cuvânt. Relativ. La 12 eram în Harleem, înaintând pe străduţele umbrite care şerpuiesc spre miezul oraşului. N-am nici cea mai vagă idee care ar fi motivul însă Harleem mă duce cu gândul la muzica reggae şi la jazz (şi ca să vă demonstrez că nu doar eu sunt de această părere – http://www.haarlemjazzstad.nl/).
După ce scapi de traficul din jurul gării şi te afunzi printre străduţele înguste, descoperi o aşezare atât de calmă şi liniştită încât ai impresia că toata lumea a lăsat totul baltă şi s-a dus la somn. Cred că tocmai din acest motiv, mulţi olandezi preferă să locuiască în Harleem iar în timpul săptămânii să facă naveta până în Amsterdam (aprox. 20 min). Genul de aşezare în care mi-ar place să mă ascund, să dispar pentru 3,4 zile, luând cu mine doar un teanc de cărţi şi un borcan de cafea bună. A! uitam. Şi un şezlong.
Aici am vizitat Catedrala St Bavo (St Bavo’s Church/ De Grote of St Bavoverk te Harleem – cum am găsit-o în pliante). Un tur 360° în interiorul catedralei găsiţi aici
- podeaua este formată integral din pietre funerare, cea mai veche datând din sec 15. Mă gândeam: e ca şi cum ai vizita un cimitir, doar că e un cimitir acoperit.
- în fiecare seară, în jurul orei 9, poţi auzi sunetul celor 2 clopote mici (Damiaatjes), o tradiţie începută acum 6 secole, prin se care se avertizau locuitorii de închiderea porţilor oraşului
- şi pentru că am lăsat ce-i mai ‘frumos’ pentru final .. Se pare că biserica adăposteşte numai puţin de 2000 de lilieci. Aceştia s-au adăpostit aici încă din timpul construcţiei catedralei; clericii nu s-au îndurat să îi alunge aşa că i-au lăsat să sălăşluiască în continuare aici. În schimbul unei chirii modice. Glumesc!
Am auzit turişti – “Now I can only imagine where Batman comes to say his prayers”
Bineînţeles că vizita noastră în Harleem nu ar fi putut fi completă fără a vizita atracţia oraşului, moara de vânt de Adriaan (Molen de Adriaan în olandeză).
Turnul morii a fost construit în 1778, pe vechea fundaţie a unui turn defensiv, folosit în antichitate pentru a apăra centrul oraşului. Întovorăşiţi de Leo, un bătrânel tare jovial, cu o pereche de ochelari circulari, ancoraţi în vârful nasului, am fost atraşi într-o scurtă poveste a oraşului Harleem: de la războaiele olandezilor cu spaniolii, din cauza religiei şi a banilor (aici Leo a dat din cap, dezaprobator), până la prezentarea diferitelor tipuri de mori – unele folosite pentru obţinerea tutunului şi a făinei, altele utilizate la secarea zonelor inundate.
Am aflat că Amsterdamul e cu 5 metri sub nivelul mării şi la 7 metri în momentul fluxului.
Din cauza terenului mâlos, clădirile erau construite pe o fundaţie formată din piloni de lemn, de 10-15 metri lungime, pentru a oferi stabilitate. Treptat, odată cu avansul tehnologic, aceştia au fost înlocuiţi firesc, cu cei din beton. Morile de vânt au fost folosite şi la secarea zonelor inundate, împingând apa înapoi spre mare. Dacă înainte dura şi până la 2 ani pentru a seca un lac, în prezent poate dura numai 2-3 săptămâni.
Gata, nu vă mai plictisesc cu detalii tehnice.
A fost un weekend activ şi bine meritat. Urăm succes mai departe domnului Butuc şi recunoaştem sincer că ne va lipsi jovialitatea sa! Să ne mai vizitezi!
Promit să mai revin cu o serie de articole pentru că cele 4 zile nu s-au rezumat numai la atât. Povestim..
Sergey Brin, cofounder Google:
“We knew that Google was going to get better every single day as we worked on it, and we knew that sooner or later, everyone was going to try it. So our feeling was that the later you try it, the better it was for us because we’d make a better impression with better technology. So we were never in a big hurry to get you to use it today. Tomorrow would be better”
A nice idea brought to you from a book I just finished reading: The Dip, from Seth Godin. Will be coming back with more stuff from this incredible piece of art.
Conversam zilele trecute cu un trainee recent întors pe plaiuri austriece şi care, acum câţiva ani, avusese şansa să facă un stagiu Erasmus în Innsbruck (Austria). Pentru necunoscători (până la discuţia asta şi eu mă număram printre ei) Innsbruck = raiul pe pământ, ascuns între munţi, cea mai râvnită locaţie în materie de snowboard, skiing şi sporturi de iarnă. Şi am aflat următoarea chestie:
Sunt foarte multe persoane care încep facultatea mult mai târziu decât ar face-o alţii în mod normal. După terminarea liceului, preferă să-şi găsească un job part-time comod, convenabil din punct de vedere al timpului, încât să aibă cât mai mult timp posibil pentru a merge la ski, snowboard, you name it. Şi dacă e posibil, în fiecare zi.
PS: Cum ar fi dacă i-aş spune mamei că amân facultatea pentru o bucată de vreme, mă angajez la mini-market-ul de la colţ pe timp de noapte şi mă dedic cât îi ziua de lungă skateboarding-ului pe Copou?
Când vine vorba să-şi ia rămas bun la telefon, austriecii tind să folosească un amalgam de onomatopee, interjectii şi alintături, de ai impresia că nici unul din cei doi nu vor pune receptorul în furcă prea curând.
True story: O tipă vorbea cu mama sa la telefon şi la sfârşit, şi-a luat la revedere: “Tschuss, pa pa, pussy, ciao!!”. O altă tipă, nefiind de prin partea locului, a întrebat şi ea nedumerită: “Why did you call your mom a pussy?”
