Ski in Austria (Semmering – Stuhleck)
Pentru că mi-am promis ca măcar o dată la 2 săptămâni să experimentez ceva cu totul nou și pentru că era păcat să ratăm toată zăpada căzută în cursul săptămânii, ne-am făcut temele din timp și sâmbătă dimineață, am purces spre munții înzăpeziți, în stațiunea Stuhleck (regiunea Semmering), aflată la 100km distanță de Vienna. Ar mai fi fost alternativa stațiunii Hochkar, însă fiind la vreo 170 km distanță, ar fi însemnat durată dublă până la destinație + bonus, trezit de cu zori la 5 dimineața. Poate cu o altă ocazie, cine știe ..
sursa foto: stuhleck.com
Pentru rezervări + transport, operațiunea este destul de simplă. Noi am procedat în felul următor: rezervările aici -pachetul de o zi, Bus zum Schnee – Tagesfahrten: transport cu autobuzul dus-întors, ski card inclus. Plecarea se face la 8:00 am, din Erdberg Straße 200a (stația de metrou – U3) (Vienna International Bus Terminal), întorsul la 4:30 pm. Componența lotului: Dani, schior amator, profesionist în devenire (mai aveți ceva de așteptat!), Dorin (amator de senzații tari, visează ski, practică ski, mănâncă ski) plus încă 3 trainee AIESEC din Vienna.
Booon. Ajungem. Următorul pas: închirierea echipamentului. La baza pârtiei există 2 centre de închiriere dacă nu mă înșel. Vă avertizez că durează ceva. Fiind foarte aglomerat (era 9.30 !?) până am cerut o pereche de clăpari, până i-am schimbat (îmi erau mici cei cu mărimea 45 
), până mi-am luat și schiurile, plătit, lăsat carte identitate – garanție, a durat în jur de o oră. Ah, să nu uit. Au și cameră de stocare + vestiar, în cazul în care nu vreți să urcați până în vârf cu rucsacul sau haine în plus. O listă cu prețurile de închiriere găsiți aici. Eu cel puțin, am plătit – clăpari+schiuri+bețe/1zi=28.50€.
Urmează bineînțeles distracția în sine. Să nu îî zicem schiat că mă flatez ) Încercarea de a schia. Nemaipomenită experiență! Durează bineînțeles ceva timp până vă obișnuiți cu senzația de a avea gleznele înțepenite & foarte rigide și de a începe să vă bazați mai mult pe forța genunchilor și echilibru. Nici nu mai țin minte de câte ori am ieșit în decor. Contează să îți găsești o porțiune de pârtie de dificultate scăzută, unde să ai spațiu de manevră, și să începi treptat-treptat să schiezi, până câștigi încredere în tine și siguranță pe propriile picioare. Dorin era atât de fericit, mai avea puțin și levita. Ce mai, era în elementul său. Până mai dădeam o trântă de nămeți, mă ridicam și mă scuturam de zăpadă, el mai dădea un tur de munte. Oamenii în jurul meu pur și simplu vibrau de fericire, bucuroși de vremea extraordinar de faină și de calitatea pârtiei. A meritat! Soare, adrenalină, aer rece curat, munte. Cred că o sa mai încerc experiența asta, cel puțin încă o dată.
poze extraordinare, ca de obicei, facute de Dorin foto slideshow
Închei aici, cu un paragraf à la Mastercard: “Ski card pentru o zi : 25Euro. Închiriere echipament schiat: 28Euro. Gustul unui Almdudler rece, admirând peisajul, la 1300m : PRICELESS!“
quicklinks: Stuhleck webcam, Stuhleck – hartă, vedere panoramică
Food Inc.
Nu sunt prea multe de spus după un film ca Food Inc. Chestiile acestea le știm cu toții, nu e prima oară când suntem puși în fața realității (tristă dar adevarată), la fel cum nu suntem chiar 100% unaware de alimentele pe care le consumăm zilnic.
Era oarecum inevitabil și previzibil că se va ajunge aici: pe de o parte lupta pentru putere, lobby-ul până la cel mai înalt nivel politic, monopolizarea furnizorilor. Pe de altă parte, ritmul de ”bandă rulantă” impus: cât mai mult, cât mai repede, cât mai ieftin, cât mai standardizat. Astfel s-a ajuns la creșterea artificială a puilor/vitelor, tratarea cărnii cu amoniac pentru a nu contracta vreun virus animal, modificarea genetică a semințelor folosite în agricultură.
Ajung la o concluzie mai veche de-a mea – sănătos și natural, tot varianta ”de la bunica” rămâne.
de suflet #3
Când ai un vis și crezi în el, pentru a putea obține sprijin trebuie să convingi pe toată lumea de validitatea lui și să le arăți celorlalți că te comporți responsabil.
”Îndrăzneala. Asta prețuiesc eu cel mai mult. Curajul de a îndrăzni să faci lucruri. Pentru că asta îți dă puterea să îți lași mintea să viseze liber” (Alex Găvan)
revista Cariere, Ediția 12 noiembrie 2009
de suflet #2
”- La început experimentezi tu cu viața, mai târziu experimentează viața cu tine ..”
”- Tinerețea e dementă. Și mai târziu tot dement ești, doar că fără tinerețe.”
Blue Mondays, Arnon Grunberg
de suflet #1
“Well, I look at myself as a beginning of an exploration.
That’s the reason we’re exploring . You don’t know what you’ll run into in an exploration..How the sky looks like, how the stars look like.. Do they still twinkle or they are steady light when you get outside the atmosphere?”
The Karminsky Experience – Exploration
Experiment
Acum mai bine de 2 săptămâni citeam pe Think Outside the Box planurile lui Magor Csibi, de a se înrola în the Caveman Project (ce preistoric sună) – 3 luni în care se angajează să ducă un stil de viață mai sănătos (față de el însuși), ecologic și mai responsabil (față de natură și cei din jur). După regulile de aici.
Ce-i drept, unele din reguli sunt drastice rău (renunță la electricitate și apă caldă). Ah, de fapt stai, acum mi-am dat seama de ce l-a întitulat the Cavemen Project. Admirația mea garantată, dacă va reuși să-și respecte propriile reguli impuse și să-și ducă planul la bun sfârșit. Sper să fie cu happy end ca să ne povestească și nouă cum a/i-a fost. Și mi-a dat de gândit – de câte efecte pozitive ne putem bucura, punând în practică câteva lucruri elementare din planul ambițios al lui Magor? La câte lucruri/mofturi putem renunța, dar la care nu ne gândim să renunțăm din pură simplă comoditate?
Bine, vor fi destui care vor face bășcălie vizavi de inițiativa sa, și mulți înarmați cu mișto-uri, însă eu admir proiectul său și mă bucur că l-am găsit - de multă vreme aveam ceva similar în minte și uite că acum mi-am găsit și impulsul de a pune în practică ideile. Carevasăzică, îmi aduc și eu umila mea contribuție la sacrificiul colectiv Pentru următoarea lună:
- renunț la lift + scări rulante (cu excepția în care nu este alt mijloc de acces)
- cel puțin de 3 ori/săpt voi parcurge pe jos distanța dintre stația de metrou și birou
- renunț la cartofii prăjiți (prea minunații pommes) + McDonalds. Ah, și kebap, neapărat, că ajunsese să fie o rutină
- mai puțin timp în fața calculatorului (excelent, am început cu dreptul), mai mult citit. Old school.
- renunț în a mai accepta chitanțe, plase de plastic de care nu am neapărat nevoie + nu mai cumpăr plase de plastic când merg la cumpărături; îmi voi folosi rucsacul din dotare.
- îmi voi spăla hainele numai în modul Economic la mașina de spălat, pentru a economisi apă + energie.
Nu îl voi numi experiment eco pentru că acestea sunt mărunțișuri pe lângă lucrurile care contează cu adevărat.
Îmi urez succes și motivație cât încape!
The Fun Theory – Reciclezi si castigi!
Acesta este unul din conceptele inscrise in competitia The Fun Theory, organizata de Volkswagen. Din cele 5 conceptele pe care le-am inscris, m-am decis sa continui numai cu acesta: cred ca are potentialul cel mai ridicat dintre toate + sanse mari de aplicabilitate in every day life. Pentru ca despre asta este vorba: propunerea unor concepte, care aplicate, sa genereze fun si sa contribuie la schimbarea comportamentului societatii in mai bine.
Pentru a citi descrierea/ pentru a vota gasiti conceptul aici. Pe 15 ianuarie se termina perioada de votare - dupa, juriul va alege conceptul castigator din top 10 cele mai votate concepte. Tineti aproape!
Vals vienez in ritm de pocnitori & artificii
Ce se intampla pe strazi si cu precadere in centrul Vienei, era parca desprins din filme. Stiti scena din Gladiatorul cand Maximus lasa ordin armatei, “On my signal unleash hell”?. Well, ceva similar, doar ca varianta urbana . Atatea pocnitori, artificii si nebunie pura, toate adunate la un loc, nu am mai vazut in viata mea. Infricosator de frumos, ce mai? Si toate acestea erau lansate de turistii si locuitorii Viennei; cele organizate de catre primarie au fost lansate in Praterstern, unde nu am mai reusit sa ajungem, metroul din centru fiind oprit/blocat, din cauza aglomeratiei coplesitoare.
Am reusit sa surprind putin din spectacolul trecerii dintre ani, in Heldenplatz, langa Neue Hofburg. La multi ani!
De ce se prabusesc avioanele?
Citeam in Outliers, pe langa multe alte subiecte faine, 4 chestii interesante legate de accidentele aviatice:
- in cazul unui accident tipic, conditiile meteo sunt nefavorabile. Nu neaparat catastrofale insa destul de nasoale incat pilotii sa fie putin mai stresati decat de obicei.
- intr-un numar foarte mare din cazuri, avionul este in intarziere – deci pilotii se grabesc
- in 52% din cazuri, pilotul este treaz de mai mult de 12 ore; asta inseamna ca este obosit si nu gandeste cu o acuratete de 100%
- in 44% din cazuri, cei 2 piloti nu au mai zburat inainte impreuna, deci exista un anumit sentiment de disconfort intre cei doi.
Bine, asta nu inseamna ca daca afara picura si avionul a decolat cu 10 minute intarziere, gata lucrurile vor lua o intorsatura nasoala. Sau daca cei doi piloti nu sunt prieteni pe Facebook, gata, astia doi vor tranti avionul in prima stanca. Fiecare factor, luat izolat, are efect aproape 0. Insa in conditiile in care, toti acesti factori se manifesta simultan, cumulati si cu erorile umane ce pot interveni pe parcurs – se provoaca un efect in lant ce poate duce la un scenariu nu foarte fericit. Teoretic.
Ar trebui sa ma linistesc si sa imi vad de treaba ) avand in vedere ca ma asteapta 4 zboruri in urmatoarea luna insa mi s-a parut captivant modul de analiza al lui Malcolm Gladwell. Va recomand The Tipping Point si Outliers. Anul viitor planuiesc sa ii citesc si ultimele sale 2 aparitii, Blink si What the dog saw.
