Primăvara în Viena !?
Pentru că duminică a fost o vreme superbă în Viena, care te scotea afară de urechi dacă nu de bunăvoie – ne-am agățat aparatele foto de gât (eu și Dorin) și am ieșit repede pe străzi, pentru a ne bucura cât mai mult de soarele cald de afară. Aveam sentimenul acela că totul este așa cum trebuie și culmea, așa de frumos și de nou mi se părea totul, parcă aș fi fost un turist pentru prima oară ajuns aici.
Simțeam un iz de primăvară însă nu mă pripesc să trag nici o concluzie, să nu sfârșesc iar, ca altădată, cu inima frântă de vreo ploaie grea sau un ger venit de cine știe unde. Sper totuși ca odată cu venirea lui Martie, frigul să ne mai scutească (fie vorba între noi) și să lase loc zilelor calde și însorite, plimbărilor în parc și curselor cu bicicleta, pe malul Dunării.
Ne-am dres în fugă cu o cafea pe Mariahilferstrasse (eu o alint scurt, Maria) și am purces către Hundertwaserhaus & Kunsthaus; de aici, zărind roata Praterului printre clădiri, inevitabil am făcut dreapta împrejur, slalom printre toți atleții ieșit la alergat și ne-am oprit în Prater vreme de-un sfert de oră. Am încheiat în Handelskai, numai bine cât să prindem în obiectiv ultimele raze de soare și în suflet amintirea Dunării, scăldată în razele apusului ..
David Ogilvy & headline-ul pentru Rolls-Royce
În cartea sa, Confessions of An Advertising Man, Ogilvy mărturisește că cel mai reușit headline l-a scris pentru cei de la Rolls-Royce, în printul de mai jos:
“At 60 miles an hour the loudest noise in this new Rolls-Royce comes from the electric clock”
Partea asta o citeam în metrou și pur și simplu am izbucnit în râs, citind continuarea:
“When the chief engineer at the Rolls-Royce factory read this, he shook his head sadly and said. “It’s time we did something about that damned clock!”"
Cărți & librării în Viena
Pentru cei care nu au abandonat obiceiul de a rătăci printre rafturile librăriilor, încă le mai face plăcere să descopere pe cont propriu, răsfoind câte o carte, luată la întâmplare și nu se rezumă doar la “Add to cart” și la “Search”-ul de pe Amazon ..
Pentru cei din Viena care se află în căutarea unei librării ce oferă cărți în limba engleză
Vă ofer 2 ponturi:
- British Bookshop-ul de pe Weihburggasse 24: cărți diverse, de la beletristică la cărți de specialitate, personal amabil + partea frumoasă e că, dacă nu găsești în librărie cartea pe care o cauți, poți oricând să o comanzi.
- Ar mai fi alternativa Thalia, o altă super librărie, care are și secțiune dedicată cărților în limba engleză. E ca Avant Garde-ul de pe Lăpușneanu; poți merge să savurezi un ceai/cafea, să îți alegi o carte de pe raft, și să lași timpul să treacă pe lângă tine ..
Incepe anul cu Brio
Draga cititorule,
AIESEC Iași, producătorul blockbuster-ului IASHINGTON 2008 & 2009, care a adus pe scena conferinței nume mari precum Jim Bagnola, Marius Ghenea, Mădălin Matică, Andy Szekely și mulți alții, este încântat de data aceasta să te invite la o nouă ediție a BRIO. În acest an, BRIO 2010 ia forma unei conferințe axate pe Leadership, beneficiind de prezența a 12 speakeri de renume național cum ar fi Mihai Leu, Bobby Voicu, Adrian Soare sau Radu Tudorache.
What’s in for you?
- informații actuale și insight-uri valoroase din 3 domenii de interes
- interacțiune cu reprezentanți din societatea civilă, educație și mediul de afaceri
- 100 de tineri studenți ieșeni selectați pe baza intereselor similare
- recunoașterea oficială a participării în cadrul programului
Nu vreau să răpesc prea mult din timpul tău prețios așa că hai să trecem la date concrete:
Conferința se desfășoară pe parcursul a 3 weeekend-uri iar temele sunt:
- 27-28 februarie: “Comunicarea în contextul leadershipului”
- 6-7 martie: “Antreprenoriat și leadership în Iași”
- 13-14 martie: “Cum devii un lider adevărat?”
Data limită a înscrierilor: 24 Februarie
Restul informațiilor îți stau la dispoziție pe www.brio.aieseciasi.ro
Vrei să ne recomanzi pe cineva? Poți aici
Ski in Austria (Semmering – Stuhleck)
Pentru că mi-am promis ca măcar o dată la 2 săptămâni să experimentez ceva cu totul nou și pentru că era păcat să ratăm toată zăpada căzută în cursul săptămânii, ne-am făcut temele din timp și sâmbătă dimineață, am purces spre munții înzăpeziți, în stațiunea Stuhleck (regiunea Semmering), aflată la 100km distanță de Vienna. Ar mai fi fost alternativa stațiunii Hochkar, însă fiind la vreo 170 km distanță, ar fi însemnat durată dublă până la destinație + bonus, trezit de cu zori la 5 dimineața. Poate cu o altă ocazie, cine știe ..
sursa foto: stuhleck.com
Pentru rezervări + transport, operațiunea este destul de simplă. Noi am procedat în felul următor: rezervările aici -pachetul de o zi, Bus zum Schnee – Tagesfahrten: transport cu autobuzul dus-întors, ski card inclus. Plecarea se face la 8:00 am, din Erdberg Straße 200a (stația de metrou – U3) (Vienna International Bus Terminal), întorsul la 4:30 pm. Componența lotului: Dani, schior amator, profesionist în devenire (mai aveți ceva de așteptat!), Dorin (amator de senzații tari, visează ski, practică ski, mănâncă ski) plus încă 3 trainee AIESEC din Vienna.
Booon. Ajungem. Următorul pas: închirierea echipamentului. La baza pârtiei există 2 centre de închiriere dacă nu mă înșel. Vă avertizez că durează ceva. Fiind foarte aglomerat (era 9.30 !?) până am cerut o pereche de clăpari, până i-am schimbat (îmi erau mici cei cu mărimea 45
), până mi-am luat și schiurile, plătit, lăsat carte identitate – garanție, a durat în jur de o oră. Ah, să nu uit. Au și cameră de stocare + vestiar, în cazul în care nu vreți să urcați până în vârf cu rucsacul sau haine în plus. O listă cu prețurile de închiriere găsiți aici. Eu cel puțin, am plătit – clăpari+schiuri+bețe/1zi=28.50€.
Urmează bineînțeles distracția în sine. Să nu îî zicem schiat că mă flatez
) Încercarea de a schia. Nemaipomenită experiență! Durează bineînțeles ceva timp până vă obișnuiți cu senzația de a avea gleznele înțepenite & foarte rigide și de a începe să vă bazați mai mult pe forța genunchilor și echilibru. Nici nu mai țin minte de câte ori am ieșit în decor. Contează să îți găsești o porțiune de pârtie de dificultate scăzută, unde să ai spațiu de manevră, și să începi treptat-treptat să schiezi, până câștigi încredere în tine și siguranță pe propriile picioare. Dorin era atât de fericit, mai avea puțin și levita. Ce mai, era în elementul său. Până mai dădeam o trântă de nămeți, mă ridicam și mă scuturam de zăpadă, el mai dădea un tur de munte. Oamenii în jurul meu pur și simplu vibrau de fericire, bucuroși de vremea extraordinar de faină și de calitatea pârtiei. A meritat! Soare, adrenalină, aer rece curat, munte. Cred că o sa mai încerc experiența asta, cel puțin încă o dată.
poze extraordinare, ca de obicei, facute de Dorin foto slideshow
Închei aici, cu un paragraf à la Mastercard: “Ski card pentru o zi : 25Euro. Închiriere echipament schiat: 28Euro. Gustul unui Almdudler rece, admirând peisajul, la 1300m : PRICELESS!“
quicklinks: Stuhleck webcam, Stuhleck – hartă, vedere panoramică
Food Inc.
Nu sunt prea multe de spus după un film ca Food Inc. Chestiile acestea le știm cu toții, nu e prima oară când suntem puși în fața realității (tristă dar adevarată), la fel cum nu suntem chiar 100% unaware de alimentele pe care le consumăm zilnic.
Era oarecum inevitabil și previzibil că se va ajunge aici: pe de o parte lupta pentru putere, lobby-ul până la cel mai înalt nivel politic, monopolizarea furnizorilor. Pe de altă parte, ritmul de ”bandă rulantă” impus: cât mai mult, cât mai repede, cât mai ieftin, cât mai standardizat. Astfel s-a ajuns la creșterea artificială a puilor/vitelor, tratarea cărnii cu amoniac pentru a nu contracta vreun virus animal, modificarea genetică a semințelor folosite în agricultură.
Ajung la o concluzie mai veche de-a mea – sănătos și natural, tot varianta ”de la bunica” rămâne.
de suflet #3
Când ai un vis și crezi în el, pentru a putea obține sprijin trebuie să convingi pe toată lumea de validitatea lui și să le arăți celorlalți că te comporți responsabil.
”Îndrăzneala. Asta prețuiesc eu cel mai mult. Curajul de a îndrăzni să faci lucruri. Pentru că asta îți dă puterea să îți lași mintea să viseze liber” (Alex Găvan)
revista Cariere, Ediția 12 noiembrie 2009













































